Cercul Spionilor Personali / Jefferson Mack

Cercul Spionilor Personali

Autor: Jefferson Mack

Niciodată nu veţi citi în ziare despre spionii de succes, nici nu-i veţi vedea intervievaţi în emisiunile de televiziune. Numai eşecul poate face celebru un spion. Succesul garantează că publicul nu va cunoaşte niciodată numele spionului – şi nici victimele care au avut de suferit de pe urma activităţilor lui.

Zilnic, în întreaga lume, mii de bărbaţi şi femei pornesc la drum plănuind să fure lucrul cel mai de preţ care le este încredinţat: secretele şefilor, ale concetăţenilor şi ale prietenilor. Victimele lor cred adesea că aceşti trădători sunt salariaţi exemplari, consideraţi loiali şi prieteni de încredere. În majoritatea cazurilor, trădătorii spionează ani de zile, chiar şi decenii, fără a fi descoperiţi sau măcar suspectaţi vreodată.

Marea majoritate a celor care devin spioni de succes nu au plănuit şi nu s-au aştepta niciodată să ajungă trădători. Ei au primit funcţiile care le prilejuiau accesul la secrete valoroase aşteptându-se să-şi desfăşoare cariera ca angajaţi loiali şi cinstiţi. Mulţi vor nega până şi acuzaţiile de trădare, insistând că au fost nevoiţi să procedeze în singurul mod posibil fiindcă alţii i-au trădat pe ei, au profitat de pe urma lor sau le-au refuzat drepturile legitime. Până şi aceia care recunosc că au apucat-o pe calea trădării vor oferi scuze complicate, motivând de ce acţiunile lor au fost legitime.

Ofiţerii de caz care au făcut din ei nişte trădători a ştiut cum să-i ajute să găsească aceste justificări. În spatele fiecărui spion de succes se află câte un ofiţer de caz competent care l-a amăgit deliberat spre a deveni spion. Bunii ofiţeri de caz nu-şi văd nici ei vreodată numele în ziare.

Şi totuşi, cheia spionajului de succes nu este spionul, nici ofiţerul de caz care îl recrutează. În ultimă instanţă, fiecare spion de succes îşi datorează reuşitele persoane pe care a spionat-o. La fel cum hoţii prosperă de pe urma oamenilor neatenţi cu modul de a-şi proteja bunurile de valoare, şi spionii prosperă atunci când oamenii sunt neglijenţi cu modul în care îşi apără secretele.

Majoritatea cititorilor nu vor avea niciodată motive să recruteze un spion. Oamenii inteligenţi, puternici, curajoşi, competenţi şi cu încredere în propriile forţe nu au nevoie să fure secrete pentru a supravieţui şi prospera în timp ce se apără de agresori. Dacă aveţi un duşman în preajmă, modul cel mai sigur de a vă asigura că nu vă atacă nu este acela de a-i fura planul de atac. În schimb, trebuie să vă înarmaţi şi să vă pregătiţi să respingeţi orice atac pe care ar putea să-l lanseze agresorul, după care să-i daţi de înţeles cât de puternic sunteţi. Dacă nu vă pregătiţi o apărare de acest fel, atunci nici sustragerea tuturor secretelor inamicului nu vă va salva de la dezastru.